Acolo unde se deschide Valea Putnei, la poalele Obcinei Mari, se ridică prima ctitorie a lui Ştefan cel Mare, Manastirea Putna, prima instituţie ecleziastică a ţării, menită să sprijine, pe tărâm cultural şi religios, pe domnitorul care a luptat pentru neatârnarea şi întărirea statului.
Cronicarul Neculce menţionează existenţa unei biserici de lemn anterioare şi a unei bisericuţe săpată în stâncă numită chilia lui Daniil Sihatru.
Manastirea Putna a fost ridicată pe locul unde a căzut săgeata arcului lui Ştefan cel Mare, lucrările începând în 1466 şi terminându-se în 1469. A fost sfinţită în 1470.
Mănăstirea se află la 33 km de orașul Rădăuți, în nordul Moldovei.
Potrivit vechilor cronici moldovenești, zidirea mănăstirii, ctitorie a lui Ștefan cel Mare (al cărui mormânt se află aici), a început în anul 1466 și s-a terminat în 1469. Incinta, turnul de la intrare și fortificațiile au fost terminate în 1481. Biserica fiind devastată de oștile lui Timuș Hmelnițki, lucrările de reconstruire au fost începute de voievodul Gheorghe Ștefan (1653-1658) în 1654 și terminate, sub domnia lui Eustatie Dabija (1661-1665), în 1662. Mănăstirea a fost restaurată între anii 1756-1760 prin grija mitropolitului Iacob Putneanul, apoi în 1902, cînd s-a refăcut acoperișul după planurile arhitectului Karl Romstorfer, și, mai recent, în perioada 1961-1975.
No hay comentarios:
Publicar un comentario